Diagnosticul COVID-19: cine, când și prin ce metodă trebuie testat? Primul test comercial, aprobat de FDA: rezultat în 3,5 ore

Articol preluat integral de pe: raportuldegarda.ro

Din acest articol puteți afla:

- Cum se pune diagnosticul de infecție cu SARS-CoV-2
- Care sunt grupele de persoane care trebuie testate și când
- Care este tehnica prin care se realizează testarea
- Ce aduce nou primul test comercial, aprobat de FDA

OMS: protocolul de diagnostic al COVID19

Conform ghidului elaborat de Organizația Mondială a Sănătății, publicat pe data de 2 martie 2020, etapa esențială în diagnosticul COVID19 este identificarea virusului SARS-CoV-2. Pentru aceasta, se recomandă prelevarea de probe respiratorii superioare (exsudat nazal sau faringian), preferabil împreună cu sange și probe respiratorii inferioare (spută sau lavaj bronhoalveolar – în cazul formelor grave de boală). Ulterior, se recomandă identificarea virală prin metoda rRT-PCR (reacție de polimerizare în lanț). Proba se consideră pozitivă dacă se detectează două fragmente genetice specifice coronavirusurilor, dintre care unul specific SARS-CoV-2.

Până în acest moment nu au fost dezvoltate teste serologice, de detecție a anticorpilor contra SARS-CoV-2, însă se recomandă recoltarea probelor de sânge și stocarea adecvată a acestora, până când va fi dezvoltat un astfel de test, și va putea fi înțeleasă mai bine răspândirea infecției în populație și răspunsul serologic uman.

Cine trebuie să fie testat și când

Potrivit Ghidului Organizației Mondiale a Sănătății, “decizia de a realiza un test trebuie să se bazeze pe factorii clinici și epidemiologici existenți și pe evaluarea probabilității infecției. Testarea rRT-PCR a persoanelor asimptomatice sau a contacților cu simptome ușoare poate fi luată în considerație pentru evaluarea persoanelor care au fost în contact cu un pacient doagnosticat cu COVID-19. Protocoalele de screening trebuie adaptate situației locale”.

Situația testării în România: 1.921 teste efectuate până pe 12 martie

Kiturile de rRT-PCR sunt, astfel, o resursă indispensabilă în gestionarea corectă a epidemiei. În România, în urma inventarierii stocului, autoritățile declară că există suficiente kituri de testare, care vor fi suplimentate pe măsură ce sunt utilizate. Sunt 7 centre în care se realizează testarea, din București, Cluj, Iași, Timiș, Constanța și Dolj. Până pe data de 12 martie, au fost lucrate 1.921 de teste, dintre care majoritatea au condus la rezultate negative.

Primul test comercial, autorizat pentru folosirea de urgență

FDA (Food and Drug Administration) a autorizat printr-o procedură specială (EUA – Emergency Use Authorization) primul test comercial pentru utilizarea de urgență pentru diagnosticarea infecției cu SARS-CoV-2. Procedura este excepțională și nu înseamnă o aprobare clasică de punere pe piață, dar vine ca un răspuns al autorităților de reglementare și a industriei față de urgența de sănătate publică reprezentată de pandemia COVID-19. Testul poate fi folosit și în statele care acceptă marca CE și în care sunt confirmate cazuri de infecție, deci și în România.

Acordul FDA a venit la numai 24 de ore de când producătorul, compania Roche, a depus solicitarea. De la începutul crizei, FDA a lucrat cu un număr de peste 60 de companii sau centre academice pentru dezvoltarea testelor diagnostice pentru noul coronavirus.

Testul se numește cobas® SARS-CoV-2 Test, iar kit-ul poate fi folosit pe sistemele de tip cobas 6800 și 8800, care există deja în laboratoare publice sau private, inclusiv din România. Pentru analiză, se folosesc probe din exsudatele nazale sau faringiene, iar rezultatul poate fi disponibil în doar trei ore jumătate. Pot fi analizate simultan 96 de probe, iar în 24 de ore pot fi analizate între 1.440 sau 4.128 de probe, în funcție de dispozitivul de testare utilizat.

Într-un comunicat de presă, compania producătoare afirmă că “vom avea disponibile milioane de teste pe lună, care pot fi folosite pe sistemele cobas 6800 și 8800″.

Ce presupune diagnosticarea prin RT-PCR?

Identificarea genotipului SARS-CoV-2 s-a realizat în timp record, la doar o lună de la primele cazuri de pneumonie din Wuhan, China. Primele teste diagnostice, de identificare a virusului în probe biologice, au fost dezvoltate o săptămână mai târziu. Testul diagnostic al SARS-CoV-2 este un test de tip RT-PCR (reacția de polimerizare în lanț), la care se adaugă revers transcriptaza și identificarea în timp real (cu ajutorul unor markeri fluorescenți). Astfel, din proba biologică obținută de la pacient se obține o probă purificată, care conține tot materialul genetic al virusului.

Deoarece SARS-CoV-2 este un virus de tip ARN (informația genetică e codificată sub formă de acid ribonucleic) este necesară adăugarea enzimei revers transcriptază, care transformă fragmentele de ARN în secvențele corespunzătoare de ADN. Ulterior, prin procedeul RT-PCR, secvențele ADN sunt multiplicate, astfel încât ating o concentrație suficientă pentru a fi identificate. Ulterior, se adaugă un marker fluorescent, care recunoaște în mod exclusiv secvențe genetice specifice virusului SARS-CoV-2. Astfel, proba este considerată pozitivă dacă apare fluorescența (adică prezența virusului e confirmată de existența secvențelor genetice unice).

În ce regiuni ale organismului se regăsește virusul?

Fiind un virus cu transmitere aeriană, cel mai frecvent poate fi identificat la pacienți în secrețiile respiratorii: exsudat nazal sau faringian, spută, lavaj bronhoalveolar sau probe de biopsie endoscopice. Toate acestea sunt metode de colectare a secrețiilor provenite din plămâni și eliberate din organism și au fost colectate mai multe probe, din diferite localizări, de la fiecare pacient. Detecția SARS-CoV-2 a variat între 32% (exsudatul faringian) și 93% (lavajul bronhoalveolar). În plus, coronavirusul viu (care poate fi transmis) a fost detectat și în proba de fecale (29% dintre probe), foarte rar în sângele pacienților (1% dintre probe), iar probele de urină au fost toate negative.

Definiția de caz: criteriile conform cărora o persoană este suspectă de COVID19

Pentru o utilizare rațională a kiturilor de testare și a resurselor spitalicești în general, este important să recunoaștem rapid persoanele suspecte de COVID19. Definiția cazului suspect a fost elaborată de  Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), și a fost adaptată de către Centrul National de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică România:

Pacient cu infecție respiratorie acută (debut brusc al cel puțin unuia dintre următoarele: tuse, febră, durere in gat, dificultăți în respirație);

Unul dintre următoarele criterii epidemiologice, în ultimele 14 zile:
Contact apropiat cu un caz confirmat sau probabil de COVID-19;
Călătorie în zone cu transmitere comunitară extinsă.
În urma realizării testelor PCR pentru identificarea SARS-CoV-2, cazul suspect poate deveni:

Caz probabil: rezultatul este neconcludent sau pozitiv la un test pentru pan-coronavirusuri;
Caz confirmat: confirmarea de laborator a infecției cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele și simptomele clinice.